„Ne construim prin relații: în ele ne rănim, prin ele ne vindecăm și în ele descoperim resursele noastre cele mai adânci.”

Ne naștem complet dependenți de ceilalți. De la început, viața noastră se scrie în relație: în privirile care ne caută, în brațele care ne țin, în răspunsurile care vin sau nu vin atunci când avem nevoie. Acolo învățăm ce înseamnă apropierea, siguranța, iubirea. Tot acolo învățăm și durerea.

Pe măsură ce creștem, relațiile rămân centrul vieții noastre. Le dorim și, în același timp, ne pot speria. Ne apropiem și ne retragem. Așteptăm să fim înțeleși fără să spunem și ne simțim răniți când acest lucru nu se întâmplă.

Relațiile devin astfel locul în care se întâlnesc dorințele noastre cele mai profunde și fricile cele mai greu de tolerat. Aici apar repetiții, blocaje, confuzii – dar și posibilitatea de a înțelege ceva esențial despre noi.

În munca mea, privesc dificultățile din relații nu ca pe niște „probleme de rezolvat”, ci ca pe expresii ale unei istorii relaționale care continuă să se manifeste în prezent.

Relația terapeutică oferă un spațiu în care aceste tipare pot fi observate și trăite în siguranță. Nu doar povestim despre relații, ci le explorăm așa cum apar ele, aici și acum, în relație.

În acest proces, devine posibil să recunoaștem mai clar ce aducem noi în relații și să construim, treptat, un mod diferit de a fi cu noi înșine și cu ceilalți.